Arhiva pentru februarie, 2010
Interviul lunii cu Ioana Pârvulescu
Postat la februarie 10, 2010 - In categoria Interviul lunii
Un interviu pe lună.
Pentru că lumea noastră, a fiecăruia dintre noi, se mişcă: se poate contracta, sau, dimpotrivă, se poate dilata şi umple. Cu experienţele pe care le trăim, orizonturile pe care le urmărim, dar mai ales cu oamenii pe care alegem să îi ascultăm şi să-i simţim lângă noi.
Pentru că oamenii se pot îmbogăţi din gânduri, experienţe şi sentimente împărtăşite.
Aş vrea să găseşti aici detalii, lucruri esenţiale, zâmbete, momente, bucurii, poate melancolii, gânduri, joc. Cu alte cuvinte, un Om.
O discuţie pe lună, aşternută pe o pagină, care poate te va mişca, te va bucura, te va pune pe gânduri…
În această lună, invitata noastră este Ioana Pârvulescu. Îndrăznesc să vă sugerez să vă aşezaţi comod, cu o cană de ceai în faţă. Pentru 10 minute, veţi intra într-o altă lume, o lume frumoasă.
Ca să puteţi citi mai uşor, am împărţit discuţia în mai multe părţi. Mai jos puteţi citi prima parte.
Gabi Tokacs
CRED CĂ A VENIT TIMPUL SĂ SCHIMBĂM MIZA, SĂ MIZĂM PE BINE! (1)
Gabriela Tokacs: Dragă Ioana, în loc de introducere, m-am gândit să punem sub lupă un stereotip: aparent scriitorii aparţin unei lumi aparte, iar majoritatea celor cărora ne adresăm acum sunt din lumea afacerilor. Sunt lumile astea două atât de diferite? Şi unde se întâlnesc ele?
Ioana Pârvulescu: Dacă e să găsesc o calitate importantă a scriitorilor este că ei cuprind în cărţile lor toate lumile posibile. Se pot pune în pielea tuturor şi creează universuri cu acces din toate direcţiile. Scriitorii, la fel ca toţi cei din corporaţii, să spunem, sunt, înainte de orice, oameni. Acesta este locul de întâlnire: omul, cu tot ce-l defineşte, bucură, nelinişteşte, chinuie, amăgeşte, susţine.
G.T.: Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?
I.P.: Mirată. Mirată. Mirată. O mirare bună, în faţa binelui, una rea, în faţa răului şi una generală, care le cuprinde pe amândouă, în faţa ciudăţeniei de a exista pe lume.
G.T.: Care e/ sunt cartea /cărţile tale de căpătâi?
I.P. : Ele variază, în timp. Dar dintre cele pe care le-aş putea reciti fără să obosesc sunt Shakespeare şi Dostoievski, Bulgakov cu Maestrul şi Margareta, Ciuma lui Camus, Ionesco, orice, apoi, la nesfârşit jurnale şi corespondenţă (aici secolul 19 e privilegiat, fiindcă oamenii aceia şi-au pus geniul în biografic). Mai mult
Cosmin Alexandru la A treia conferință de leadership creativ
Postat la februarie 9, 2010 - In categoria Video
The price of being a sheep is boredom
Postat la februarie 1, 2010 - In categoria Scrise de Erismatici
“The price of being a sheep is boredom. The price of being a wolf is loneliness. Choose one or the other with great care”
de Mircea Ţiplea
spune una din schiţele desenate de celebrul ‘cartoonist’ i blogger american, Hugh MacLeod (gapingvoid.com – cică peste un milion de oameni îi vizitează blogul lunar). Şi am început să mă gândesc dacă e într-adevăr aşa.
M-am gândit la cei zece ani de ‘multinaţionale’ dinaintea fugii mele de lume din toamna anului trecut, la oamenii pe care i-am cunoscut la serviciu, la modul în care i-am judecat şi m-au judecat (mă rog, evaluat). Mi-am adus aminte de toate lişitele şi potârnichile pe care le-am văzut în viaţa mea. Pe urmă, când am trecut de la tabele la ppt. am descoperit căţei şi ponei prezentând, rând pe rând, asistaţi de slide-uri colorate şi gâtuiţi de emoţie, în fata vre-unui crocodil venit de departe care în baza celor câteva zeci de minute de spectacol trebuia să dea verdicte şi să schimbe destine (‘The dogs and poney show”).
Mai apoi m-am întors de la Lausanne cu o carte care mi-a deschis mintea – majoritatea dintre noi urmăm o cale bine bătătorită în viaţa profesională: suntem la început tigri (dăm totul pentru companie, suntem ‘relocabili’ în orice ţară, lucrăm noaptea şi tranşăm grav orice dispută despre work-life balance spunând că e o chestiune de opţiune în viaţă!); pe urmă devenim pisici (suntem încă dispuşi la efort, dar numai în anumite condiţii pe care încet încet începem să le impunem şi noi), iar spre sfârşit devenim urşi (plecăm la program după o zi în care jumătate din timp am stat pe site-uri despre golf, vacanţe şi arme de vânătoare).
Aveţi mare grijă la patologie, unii se nasc urşi, iar alţii pot rămâne tigri toată viaţa. Cei de pe urmă au nevoie constantă de revalidare, altfel îşi pierd motivaţia. Mai mult
