Sensul drumului sau drumul sensului?

Postat la 8 iunie 2010 - in Scrise de Erismatici | 3 Comentarii


de Mădălina Uceanu

Dimineaţa devreme, fugind spre muncă, întâlniri şi şedinţe, te trezeşti că e primăvară. Sau e vară. Sau a început să ningă. Vaaai, vine Crăciunul din nou? Şi numărul acela ciudat de la finalul datei din calendar începe să semene cu secundarul ceasului. Dar nu mereu, din fericire. Îţi mai aminteşti cu un nod în gât de momente în care secundarul părea decis să îşi demonstreze importanţa reală şi refuza să se mişte doar pentru că îl rugai tu! În fond, cine eşti tu să controlezi timpul?

Acelea păreau să fie semnele unei chemări către o aparentă căutare a sensului drumului pe care ne poartă viaţa. Dar gândul ăsta nu a trecut recent prin nici o dietă şi pare să nu fie cititor de reviste mondene, nu respectă nici o regulă a zilei de azi, atârnă greu şi nu atrage.

Dar după prima apariţie, făcută cu greutate, pare să se încăpăţâneze să revină. Ca şi cum refuzul tău iniţial l-a înţeles ca pe o invitaţie. Oare de ce? Nu mai ştiu să mă exprim? Nu am fost suficient de clară? Nu te vreau în preajma mea. Stai departe de mine, eu am multă treabă de făcut încă, şi multe probleme infinit mai importante decat să te primesc şi să zăbovesc asupra ta. Viaţa de acum are alt ritm, ce ştii tu.

Şi apoi, ca printr-o minune, încep să ţi se aştearnă în cale diverse semne că mai sunt şi alţii vizitaţi de acelaşi gând. Începi să depozitezi fără să vrei imagini furate cu coada ochiului, gesturi banale, priviri vorbitoare, mâini întinse chemător, cuvinte al căror sens parcă acum îl înţelegi pentru prima dată. Vezi lumea ca şi cum abia acum faci cunostinţă cu ea şi o întâmpini cu smerenia şi timiditatea unui adolescent. Apoi, uşor uşor, începi să îţi cauţi răspunsul tău. Încotro? De ce? Ăsta sunt eu? Şi totuşi, cine e străinul acela din oglindă? Ăsta era drumul?

Şi brusc îţi aminteşti de Alice, da, Alice în Ţara Minunilor şi dialogul ei cu pisica. Da, pisica cu cap mare care apare din neant.
“ Într-o zi Alice ajunse la o intersecţie şi văzu o pisică de Cheshire în copaci. Pe care drum să o iau? întrebă. Unde vrei să ajungi? primi răspuns. Nu ştiu, spuse Alice. Atunci, spuse pisica, nu contează.”

Nu ştiu către ce mă îndrept? Acum câteva secunde părea clară direcţia, dar brusc s-a instalat amnezia. Ştiam eu că nu trebuia să primesc gândul acela. Ştiam, ştiam. Sensul drumului părea clar înainte, acum, nici măcar nu mai ştiu dacă ăsta e drumul. Am fiori. Întâi de teamă, apoi brusc parcă se transformă într-unii de bucurie. Un nou gând se strecoară luminos. Păi dacă nu mai ştiu sigur, înseamnă că aş putea alege din nou. Alt drum? Sau poate nu sunt pregătită încă? Dar ce înseamnă să fiu pregătită? Cine a aşternut în calea gândului petale roşii de trandafiri chemându-l spre mine? Cine a pus afişe mari cu “Bine ai venit”? Nimeni. Şi totuşi a venit.

Şi dintr-o dată drumul începe să capete sens, nu acela pe care păream că vreau să îl caut iniţial. Ci acela, nepregătit, neaşteptat, nedorit, dar atât de binevenit! Drumul devine sens. Şi totul pare să se aşeze la loc în matcă, doar că matca asta presupune intersecţii la tot pasul, oameni care te însoţesc pretutindeni, imaginile prinse cu coada ochiului începi să le vezi cu ochii deschişi, şi căutarea începe să devină regula şi nu excepţia. Căutarea prinde forme clare, de explorare continuă, de lărgire a liniei orizontului, de uşi deschise pentru gânduri refuzate până atunci. În oglindă începi să îl recunoşti pe cel care acum ceva timp căuta direcţia potrivită, iar acum potrivit este tot ceea ce are sens pentru el. Şi atât!

“Cea mai profundă frică a noastră nu este aceea ca suntem inadecvaţi. Frica noastră cea mai profundă este aceea că suntem peste măsură de puternici. Lumina noastră, nu părţile întunecate ne sperie. Şi ne întrebăm: de ce suntem atît de talentaţi, minunaţi sau inteligenţi? Răspunsul este: pentru că eşti copilul lui Dumnezeu! Şi cînd asta străluceşte în tine, le oferi şi celorlalţi şansa să o facă. Şi dacă ne eliberăm de această frică, se eliberează şi ceilalţi”. “A Course in Miracles” – Marianne Williamson

Mădălina Uceanu reprezintă Career Advisor, companie specializată în servicii de management al carierei.

www.careeradvisor.ro

VN:F [1.8.8_1072]
Rating: 5.0/5 (5 Voturi)
Sensul drumului sau drumul sensului?5.055
Dă mai departe:
  • Facebook
  • LinkedIn

Comentarii

3 Raspunsuri la “Sensul drumului sau drumul sensului?”

  1. Sensul drumului sau drumul sensului? | Career Advisor la iunie 8, 2010 10:33

    [...] .. .articolul integral il gasiti pe blogul Erudio. [...]

  2. Ciocan Cristina la iunie 8, 2010 12:42

    Who can say
    where the road goes
    where the day flows
    only time..

  3. Provocarea anului…sau anul provocarilor | Career Advisor la august 3, 2010 22:48

    [...] titlul de care sunt mandra este Sensul drumului sau drumul sensului, scris pentru si publicat si pe blogul Erudio, scoala mea de [...]

Tu ce crezi?