Let’s talk/rock in the tower of Babel! :)

Postat la 5 iulie 2010 - in Ce mai facem, ce mai zicem, Scrise de Erismatici | 2 Comentarii


de Carmen Bahrim

Să vorbesc despre participarea mea în primul proiect muzical al trupei Elumni este cumva simplu, dar totuşi greu de concentrat în cuvinte. Ce înseamnă muzica pentru mine, ce sunt oamenii pentru mine? Întrebările se leagă şi poate de aceea au acelaşi răspuns în sufletul meu.

Muzica o simt precum o forţă primară, întotdeuna prezentă, care dezleagă necunoscutele în claritate, lăsând viaţa să danseze goală de orice confuzie în faţa mea. Emoţie, senzaţie, intensitate, sunt toate acolo, fără însă a se opri la atât. Probabil felul în care simt muzica mi-a dictat sau arătat întotdeauna şi poziţia mea faţă de viaţă şi oameni. Singura arta care nu poate fi ignorată de nimeni are această putere pentru mine. Viaţa mea ar fi, pur şi simplu, incompletă fără muzică.

Trupa Elumni este un proiect în care cu toţii ne-am adus contribuţia, greul aparţinând instrumentiştilor.  A însemnat timp şi efort pentru fiecare detaliu şi fiecare notă. Dar barierele au fost aproape inexistente, nu ne-am impus nici o rigoare sau vreun şablon în atitudini şi miscări. Fiind totul o reinterpretare, a fost loc, ca la actori, să ne construim singuri personajul, să facem loc implicării individuale. Iar în final rezultatul a fost incredibil: apartenenţa la o trupă de muzica. Chiar dacă pentru o singură seară. Sau nu?

Experienţa de a fi pe o scenă, de a fi în faţa unor oameni care aşteaptă să primească muzică a fost neaşteptat de uimitoare, de plină de greutate.  Emoţiile mele nu mai erau doar ale mele, ci se întindeau dincolo, către alţi oameni. Simţind acest dublu sens al muzicii m-am aflat brusc în starea de a înţelege fericirea, diferită de tot ceea ce ştiam, de a fi artist, de a oferi şi de a primi. Iar faptul că muzica formaţiei AC/DC a fost combinată cu cea românească, tradiţională, a adus întreaga modernitate în spaţiul mioritic, aproape de sufletul celor prezenţi.

Am credinţa că nicio emoţie trăită acolo, pe scenă, prin muzică, nu poate fi exagerată prin cuvinte.



Locul II – Trupa noastră: Erisma Elumni

Robert Turcescu – chitară solo – Realizator TV, Realitatea

Dragos Călin – chitara solo – Director general Maersk line

Adi Pop – chitară bas – Business development manager Ecro

Ovidiu Vanghele – baterie, Senior reporter Mediafax

Voce solo: Adi Vascu – KPMG, Director Advisory services

Doru Gînju – National Sales Manager RBC

Voce solo: Cătălin Caia – Indirect Sales Manager Xerox

Backing vocals:

Răzvan Stoenescu, Director general Document

Olimpia Pleşa, Proprietar Opia events

Cip Teleman, Trainer TMI

Alfred Dumitrescu, Director general Lighthouse Marketing

Monica Neumorni – director general Revista Cariere

Carmen Bahrim – CEO Cardif Asigurări

Adriana Iliescu – KPMG, Director Risk Management &Quality

Oana Bornaz – CEO Data Center Solutions

Mădălina Uceanu – Career Advisor, Partener

Gabi Tokacs – Erudio, Manager de program

Coordonator: Miki Ginju, Director executiv Erudio

VN:F [1.8.8_1072]
Rating: 4.4/5 (7 Voturi)
Let’s talk/rock in the tower of Babel! :)4.457
Dă mai departe:
  • Facebook
  • LinkedIn

Comentarii

2 Raspunsuri la “Let’s talk/rock in the tower of Babel! :)”

  1. Razvan Stoenescu la iulie 7, 2010 11:24

    Eu cred ca am facut foarte bine ca ne-am bagat in concursul asta. Dovada e si premiul primit. Intr-o atmosfera “very hot”, cu toate erorile de sunet intampinate, am fost inspirati, inimosi si chiar talentati (indraznesc sa spun).
    De la “shaga-daga” pana la “o sole mio” parca nu mai e asa mare distanta, iar “lily” cred ca s-a simtit foarte bine (mesaj pt. cunoscatori).
    Am eu senzatia ca prin 2012 genul asta de eveniment va fi neincapator in Sala Palatului.

    RaSto
    de la backing

  2. Catala la iulie 20, 2010 8:22

    Salutare ,

    Bravo Miki !
    Interesanta abordare …

    Pe cand si un link la un video pentru a putea asculta cum a sunat ?

    Catala

Tu ce crezi?