“Scrisori către Rita”

Postat la 13 iulie 2011 - in Scrise de Erismatici, Viața după 6 | 2 Comentarii


În urmă cu câteva săptămâni am primit o invitaţie la lansarea unei cărţi: “Scrisori către Rita”, scrisă de Ştefan Caraman sub pseudonimul Kaos Moon. Regret că nu mi-am făcut timp să merg la eveniment, însă sunt foarte bucuroasă că, datorită unei întâmplări fericite, am citit cartea și vă pot vorbi pe scurt astăzi despre ea.

Evident că acest text nu se doreşte a fi o recenzie a cărţii lui Ştefan Caraman, eu fiind doar o profană, nu un critic literar. Singurul lucru pe care însă mi-l doresc, este ca oamenii să afle despre această carte, care mie personal mi se pare un regal.

O carte care m-a ţinut ore în șir în casă, în priză, o carte pe care am simţit-o visceral, care m-a făcut să râd în hohote la fiecare pagină și să plâng pe alocuri… O carte care nu poate lăsa indiferent pe nimeni.

“Scrisori către Rita” stârneşte curiozitatea de la prima pagină, fiind incredibil de captivantă, incitantă și provocatoare. Ritmul cuvintelor și al frazelor folosit de Ştefan face ca “Scrisori către Rita” să fie un roman uşor de citit, cu un stil pregnant, viu, și chiar dacă limbajul folosit este de multe ori trivial, de la un moment dat acesta nu se mai observă, nu mai deranjează probabil nici pe cel mai pudic cititor…

Îmi plac foarte mult figurile de stil, metaforele, ideile. Iar cartea are un echilibru perfect între comic și derizoriu…

Nic, personajul central al cărţii, un om fără însușiri, este un tip extrem de lucid și inteligent, ironic, cult. Prin tot discursul lui (inscripţionări pe tricourile adorate, muzică, dialog), Nic are un mod abrupt de a spune lucruri aparent alienate, care copleşesc prin conjuncturile, legăturile și trimiterile pe care le face si care denotă o subtilitate și o profunzime, o sensibilitate, pe care un cititor neatent s-ar putea să nu le observe în complexitatea lor. Iar explorarea lumii interioare a lui Nic este ca un drum către relevarea realităţii noastre, a vieţii de fiecare zi, pe care Ştefan Caraman o examinează cu multa fineţe.

Celelalte personaje, în principal feminine, sunt încântător de diferite, cu aspiraţii și angoase, toate mutilate de propriile experienţe, limite și traume…. unele groteşti, unele degradate și cu comportament deviant…dar toate minunate.
Cartea este structurată pe 5 capitole, începând cu iarna și trecând prin toate anotimpurile, pentru a reveni la iarnă. Mi-a plăcut foarte mult ideea de cerc, de întoarcere în punctul de plecare, chiar dacă de fapt pentru Nic este un drum care vine de nicăieri și duce nicăieri….

Prin Nic, Ştefan ne vorbeşte de condiţia omului ca fiinţă care aşteaptă, de încercarea de a umple un gol, de relativismul timpului, chiar dacă pentru el timpul nu este amânare, viata începând mereu astăzi…

“Natural până în măduva oaselor, absolut genial, arogant, încrezător în propria sexualitate, fenomenal, sincer, talentat, mortal, funny, amestec de vesel-trist, cu o fantezie debordantă, super mișto, fără fasoane, candid şi cu adiere de ingenuitate, atât de frumos, simplu, care creează dependență… O carte care nu plictiseşte, nu revoltă, nu dezgustă. Mai mult decât carte, este mai ales… viața.”
Acestea au fost reacţiile cititorilor lui Ştefan de pe blog sau de pe facebook, iar orice aș spune eu în plus este redundant. Vă recomand să citiţi romanul lui Ştefan, să simţiţi și să vă minunaţi de “Scrisori către Rita”, carte care, sper din suflet să ajungă un best-seller.

Carmen Bahrim

VN:F [1.8.8_1072]
Rating: 5.0/5 (14 Voturi)
“Scrisori către Rita”5.0514
Dă mai departe:
  • Facebook
  • LinkedIn

Comentarii

2 Raspunsuri la ““Scrisori către Rita””

  1. Razvan la iulie 16, 2011 11:09

    Buna ziua, detin mai multe siteuri de succes si as dori o colaborare cu dumneavoastra. Daca prezint vre-un interes as dori un email la adresa sitestiri arond gmail.com

  2. Betty la iulie 24, 2011 9:14

    Felicitări pentru comentariu, da, m-ai făcut extrem de curioasă. Aşa că aştept cu nerăbdare să citesc această carte şi aştept de asemenea şi alte recomandări de la tine :-*

Tu ce crezi?