Despre noi

Despre arhitectura Sinelui

Postat la ianuarie 15, 2014 - In categoria Despre noi

„Cea mai fascinantă formă de arhitectură este arhitectura propriului Sine; ea se află în perpetuă schimbare, evoluţie şi revoluţie şi conţine nesfârşite rezerve de frumuseţe şi lumină, pe care le radiază înspre exterior, înspre cei care pot să vadă şi să simtă.”

Rândurile de mai sus sunt o traducere foarte aproximativă a unui paragraf din cartea The Master’s Sacred Knowledge a lui Allan Rufus şi mi-au prilejuit o îndelungă reverie la marginea cuvintelor.

„Arhitectura Sinelui”… ce alăturare minunată! Cât adevăr esenţial în spaţiul dintre două cuvinte! Ca şi voi, m-am întâlnit de multe ori cu sintagma „suntem arhitecţii propriilor noastre vieţi”, dar nu cred că până acum am înţeles cu adevărat că de fapt ea se referă exclusiv la edificarea vieţii noastre interioare, la „proiectarea” cât mai armonioasă şi „construirea” cât mai trainică a Sinelui.

Şi atunci, cum ne alcătuim Sinele şi cum îl umplem cu „rezerve nesfârşite de frumuseţe şi lumină”?
Zilele trecute am citit un articol în care autoarea făcea un exerciţiu de imaginaţie transpunându-se în pielea unui bărbat şi proiectând imaginea lui ideală. Mi-am dat seama că exerciţiul este cum nu se poate mai util; imaginând un alter ego de gen opus, inconştient îl îmbraci în haine ideale. Cu alte cuvinte, îl împodobeşti cu valorile tale cele mai dragi. Mi-am dat seama de asta abia după ce, la rândul meu, am făcut exerciţiul. Am scris: „ Sunt înalt cât toate aspiraţiile mele şi am ochii de culoarea viselor”. „Aşa deci”, mi-am spus, aspiraţiile şi visele sunt valorile mele importante. Bun, înseamnă că ele sunt firul roşu pe care eu trebuie să îl împletesc neîncetat în această tapiserie care este Sinele.

În imageria legată de Sine şi Suflet există multe reprezentări; poate cea mai cunoscută este cea a lui Jung, care alătură conceptului de Suflet imaginea casei. Eu am o reprezentare mai personală: pentru mine, Sinele este o tapiserie viu colorată, în care fiecare fir reprezintă altceva. Fie o valoare, un principiu, fie o emoţie, un gând, o acţiune. Eu sunt Arhitectul, eu ţin toate firele în mână şi hotărăsc combinaţiile în care le înnod. Înnodând, obţin experienţe. Fiecare nod-experienţă schimbă arhitectura întregii tapiserii. Uneori în bine, alteori în rău. Nu pot desface nodurile, dar, luând aminte la „nodul rău”, pot alege să combin altfel firele, astfel încât tapiseria, în ansamblul ei, să se alcătuiască armonios şi să radieze, cum spuneam la început. Să radieze înspre exterior, dar mai cu seamă, înspre interior.

După mine, acesta este scopul vieţii. Să ne împletim, fiecare, tapiseria Sinelui şi să luăm aminte la cum o proiectăm şi cum construim nodurile. Să alegem cele mai bune fire de pe poteca vieţii şi să le împletim în combinaţii cât mai fericite. Dacă reuşim să facem asta, arhitectura noastră interioară va fi nu numai armonioasă, ci şi trainică. Va rezista cu succes oricăror intemperii şi ne va servi de adăpost în fiecare clipă. Nouă şi celor din jurul nostru.

Şi eu îmi împletesc tapiseria şi îmi doresc ca arhitectura ei să fie armonioasă şi durabilă. Încerc să îmi aleg firele cu grijă şi să le combin frumos. Mă străduiesc să-mi adun în Sine valori esenţial pozitive, emoţii creatoare de bine şi frumos, gânduri cu substanţă. În fiecare zi, îmi plimb degetele printre firele pasiunii mele pentru arte, aleg câteva şi le înnod laolaltă cu plăcerea pentru cuvinte şi dorinţa de a ridica punţi între oameni.
Sunt o Penelopă modernă, care îşi ţese tapiseria nu aşteptând întâlnirea cu Ulise, ci pentru întâlnirea cu Sinele ei.

Amalia Cioabă
Manager de Program
Erudio

VN:F [1.8.8_1072]
Rating: 5.0/5 (4 Voturi)