Invitați

Botezul focului

Postat la noiembrie 22, 2013 - In categoria Ce mai facem, ce mai zicem, Invitați, Leadership

de Amalia Cioabă (Erisma 16)

Expresia „botezul focului” e veche de când lumea… de când lumea creştină, cel puţin. E consemnată în evanghelia după Matei şi îi e atribuită lui Ioan Botezătorul. De atunci, expresia a circulat prin veacuri, prin tot felul de areale sociale şi culturale şi pe drumul ei s-a îmbrăcat cu sensuri multe. A ajuns şi în cultura populară a zilelor noastre, unde semnifică iniţierea într-un nou rol. Iniţierea văzută ca un botez al focului este un proces scurt şi adesea violent ca intensitate a trăirii, în care iniţiatul se transformă alchimic într-o nouă versiune a propriei fiinţe. O versiune călită şi purificată de „foc”. O versiune mai aproape de esenţă, o versiune adevărată, autentică.

Sunt gândurile de la capătul unei zile în care am trecut printr-un astfel de botez al focului şi în care am simţit că-mi sincronizez emoţiile şi gândurile cu alţi 15 proaspăt iniţiaţi, şi că sensul vorbelor noastre a vibrat îndelung în 100 de minţi curioase şi dornice să afle, să înveţe, să înţeleagă. Să simţi că eşti responsabil pentru 100 de ecouri, 100 de semne de întrebare sau de exclamaţie şi 100 de gânduri într-o minte tânără nu e puţin lucru. Cu siguranţă impresiile zilei în care şi-au ţinut discursurile finale pentru modulul de „Vorbire în public” în faţa unor liceeni vor rămâne mult timp cu cei 16 cursanţi ai programului Erisma.

S-a întâmplat la liceul „Iulia Hasdeu”, într-o zi de vineri care a început cu 16 oameni mari şi serioşi strânşi solidar într-un cerc în faţa sălii în care urmau să-şi ţină discursurile, râzând emoţionaţi şi aruncând priviri furişe către elevii care veneau să îi asculte şi să le evalueze performanţa. Minutele treceau, nerăbdarea creştea şi la fel şi numărul liceenilor care se pregăteau să ocupe scaunele din sala de examen. Prin uşa întredeschisă îi vedeam cum aranjează clasa şi cum, ca nişte gazde minunate, spală podeaua încă o dată înainte să ne invite înăuntru, cum îşi caută apoi locurile cele mai bune şi cum se pregătesc să-şi noteze răspunsurile noastre la marilor lor întrebări. Cu o săptămână în urmă, dl. Liviu Papadima, profesorul modulului de „Vorbire în public” adusese la clasă o listă lungă cu temele propuse pentru discursurile noastre de elevii claselor a XI-a şi a XII-a ai liceului Hasdeu. Impresionaţi de profunzimea şi varietatea dilemelor lor, ne alesesem fiecare un subiect abordabil din perspectiva personală, ne pregătisem discursul timp de o săptămână şi iată-ne în faţa lor, gata să le împărtăşim experienţele noastre de viaţă şi perspectiva matură asupra lucrurilor. De fapt, gata să ne împărtăşim pe noi înşine căci, aşa cum bine înţelesesem din toate modulele Erisma, despre orice ai vorbi, de fapt, vorbeşti întotdeauna despre tine. Vorbitul în public este aşadar un act de curaj, căci este un exerciţiu de autenticitate dintre cele mai provocatoare.

Ştiind toate astea, ne-am luat emoţiile în braţe şi am intrat curajoşi în sala de examen. Am tras la sorţi ordinea susţinerii discursurilor, ne-am dres o ultimă oară vocile şi ne-am întors atenţia către sală. Aproape 100 de perechi de ochi ne priveau curioase, 100 de perechi de urechi erau îndreptate către noi şi 100 de guri făcuseră linişte, pentru a ne auzi. Clipa era a noastră şi trebuia s-o transformăm după chipul şi asemănarea fiecăruia dintre noi, apoi s-o dăruim firesc şi generos tinerilor din faţa noastră.

După o scurtă introducere făcută de dl. profesor Ioniţă, am început. Primul erismatic a vorbit despre importanţa eşecului şi a reuşit să concentreze atenţia sălii pe ideea că eşecul are rostul lui bun şi că aduce experienţă, învăţare şi progres. În câteva minute, liceenii au devenit din curioşi implicaţi şi au ascultat cu interes şi  discursurile ce au urmat, mai ales că acestea au abordat subiecte care îi vizau relaţia cu ei înşişi  şi la care ei încercau să afle un răspuns de la noi: „cum îmi aleg drumul în viaţă?”, „ să fiu eu sau să fiu cum vor ceilalţi?”, „care este cea mai mare provocare din viaţa unui tânăr?”, „încrederea în sine”, „importanţa aspectului fizic în relaţia cu ceilalţi”, „România – to leave or not to leave”. Dincolo de aceste dileme specifice vârstei, liceenii de la Hasdeu au mai vrut să primească de la noi răspunsuri care să îi ajute în relaţia lor cu lumea în care trăim. Le-am răspuns cu argumente personale la teme precum „binele din rău şi răul din bine”, „despre dependenţă” şi „manipularea sexualităţii”, „noi şi tehnologia modernă”, „cum scăpăm de prejudecăţi”sau „modelele promovate de media”, despre „echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională”, despre cum „arta are impact asupra omului” şi cum uneori întâlnim „oameni care ne influenţează destinul”.

Pentru a ne susţine discursurile cursiv şi inspiraţional, pentru a ne transmite mesajul cu impact şi ecou, ne-am folosit toate resursele creative şi abilităţile dezvoltate în timpul programului Erisma: autenticitatea şi firescul împărtăşirii poveştilor personale semnificative, lejeritatea în interacţiune, adaptarea la public şi forţa argumentării. Era important pentru noi să ne împărtăşim poveştile în mod semnificativ cu aceşti tineri veniţi să ne asculte şi să absoarbă ştiinţa noastră într-ale vieţii. De aici şi emoţiile iniţiale, transmise din erismatic în erismatic, la fel cum transmisă de la unul la altul a fost şi însufleţirea şi aşezarea în poveste, pe măsură ce legătura cu sala s-a stabilit şi a devenit tot mai armonioasă. Aşa se face că am reuşit să ne expunem ideile credibil şi persuasiv, să interacţionăm firesc cu tinerii şi să le răspundem inspirat la întrebările de la sfârşitul fiecărui discurs, chiar după aplauze. Fiecare dintre noi a primit feedback din partea întregii săli şi note pentru întreaga prestaţie. Parcurgând ulterior evaluările, am rămas încă o dată impresionaţi de profunzimea şi fineţea în percepţie a unor minţi încă crude, dar cu un potenţial extraordinar.

La final ne-am simţit ca şi cum tocmai trecusem printr-un botez al focului şi ieşisem transformaţi în 16 „mai buni decât eram”, mai conştienţi de ce putem şi de ce avem de oferit lumii. Am înţeles că cel mai preţios dar pe care îl putem oferi suntem noi înşine, cei adevăraţi, poveştile noastre şi mesajul lor. Cei 100 de tineri din faţa noastră ne-au ajutat să înţelegem încă o dată că, lideri sau nu, cartea câştigătoare pe care o putem juca la nesfârşit este autenticitatea. Iar înţelegerea acestui adevăr se numeşte Iniţiere.

VN:F [1.8.8_1072]
Rating: 4.3/5 (6 Voturi)

Domnul Neagu DJUVARA despre Întâlnirea ERUDIO din 11 nov. 2009

Postat la iulie 26, 2010 - In categoria Invitați

Domnul Neagu DJUVARA a fost invitatul Întâlnirii ERUDIO din 11 nov. 2009, cu tema “Declinul civilizaţiei occidentale. Noi încotro?”

Puteţi urmări înregistrarea video a întâlnirii aici.

După conferinţă, dl. Neagu Djuvara i-a scris Mihaelei Gînju scrisoarea de mai jos:

“Mărturisesc că aveam o oarecare aprehensiune înainte de a mă prezenta, miercuri 11     noiembrie în faţa unui public de oameni de afaceri, de tehnicieni, de ingineri sau administratori de societăţi, de diferite vârste – dar în principiu nepregătiţi să asculte o expunere destul de teoretică şi abstractă asupra declinului civilizaţiei occidentale şi a soartei ţării noastre în acest context. Credeam, în orice caz, că voi avea în faţa mea un public destul de restrâns şi – s-o spun? – feţe destul de sceptice.

Mai mult

VN:F [1.8.8_1072]
Rating: 5.0/5 (11 Voturi)