Uncategorized

Erisma 17, în lumina reflectoarelor de la Godot

Postat la mai 14, 2014 - In categoria Ce mai facem, ce mai zicem, Uncategorized


Pe scena de la Godot s-a întâmplat iarăși magie. Magie erismatica, de felul celei care pune lumină în zâmbet și fluturași în inimă. Ne-am amintit iar, de treisprezece ori, în timpul examenului parțial la Tehnici Teatrale al seriei Erisma 17, de ce merită viața trăită și de ce ne punem sufletul în Erisma noi, cei de la Erudio.

Emoție crudă, proaspătă, nefiltrată, curgând de pe scenă în sală, plimbându-se tihnit printre noi, spectatorii și apoi ridicându-se iar pe scenă, primenită. Asta am respirat noi duminică.
Ne-am întâlnit la Godot, la ceasul proaspăt al dimineții, ne-am încălzit cu cafea, zâmbete și cuvinte. Era primul botez prin care noii erismatici aveau să treacă și emoția vibra ușor printre ei. După mai bine de o lună și jumătate de cursuri și discursuri, iată, aveau să urce prima oară pe scenă, să facă un exercițiu de autodezvăluire, să împărtășească cu noi credințele lor legate de frumusețea vieții trăite. Experiența scenei nu e lucru ușor, cu atât mai mult atunci când te „joci” chiar pe tine.

Aveam toate astea în minte când în sfârșit am terminat pregătirile tehnice și organizatorice și ne-am întors către scenă, erudiști și erismatici din seriile anterioare, veniți să-i descopere în lumina autenticității lor pe noii intrați în comunitate. Unul câte unul, treisprezece erismatici primeniți pe dinăuntru și pe dinafară au urcat pe scenă și ne-au dăruit, cu generozitate, momentele lor de viață trăită frumos și semnificativ. Unul dintre motivele pentru care ne plac atât de mult examenele Erisma este pentru că ele sunt prilej de revelații pentru toți cei implicați. De fiecare dată primim darul ăsta, al minunării, al lui „chiar așa, nu mă gândisem niciodată la asta… “.

Duminică am avut parte de multe momente de “chiar așa…”, de zâmbete, de râsete, de emoție împărtășită.
Cuvintele lor ne-au transportat în istorii fanteziste despre Blazar, cel îmbrățișat de particula lui Dumnezeu, ne-au înfipt tălpile în grădina casei-prietenă, ne-au ridicat în valurile vieții regăsite în apă și ne-au dedublat în alter ego-urile noastre mai fragede sau mai înțelepte. Ne-am bucurat de o întâlnire improbabilă la o cafenea de pe strada altei țări, ne-am suit apoi în mașina timpului și am călătorit prin alte vieți, doar pentru a ne întoarce cu emoție în cea pe care o trăim acum, să scrijelim pe zidul casei dorințele noastre arzătoare și să respirăm încă o dată mirosul focului din soba bunicilor. Am urcat muntele de trei ori pentru a găsi calea spre fericire, apoi ne-am adunat curajul și am pus față în față viața și moartea și toată splendoarea existenței noastre de efemeride. Am înțeles, încă o dată, că viața pătrunde năvalnic chiar și într-un moment de Tăcere. Învigorați, ne-am întors râzând în copilăria cea fermecată și, la final, am adunat într-un cerc-pătrat albastru toate motivele pentru care viața merită trăită.

Viața merită trăită și pentru momentele de rezonanță, când ne dăruim unii altora povești, emoții și adevăruri personale. Duminică ne-am îmbogățit cu treisprezece adevăruri noi, pentru care vă mulțumim onorați, dragii noștri erismatici!

Amalia Cioabă
Manager de program
ERUDIO

VN:F [1.8.8_1072]
Rating: 5.0/5 (2 Voturi)